Ce ar trebui sa ne arate rezultatele din acest an ale Bacalaureatului? Ca nu toti cei care termina clasa a opta merita sa intre la liceu. De aici insa se naste o ampla discutie, care dureaza de peste 20 de ani, despre felul in care a fost organizat invatamantul romanesc de dupa 1989.
Ce se poate observa din primul moment? Anume ca invatamantul nostru si-a pastrat, ba chiar si-a amplificat, dupa 1990, caracterul popular. Toata lumea intra la liceu, toata lumea la facultate. Stiti vorba de la noi - in Romania numai cine nu vrea nu face o facultate. Dar de ce un invatamant popular? Inca de la mijlocul anilor '90 au existat ample discutii despre cum ar trebui sa arate reforma sistemului. Daca sa avem un invatamant calitativ sau cantitativ. Calitativ ce ar fi insemnat? Sa existe o selectie a valorilor. Nu oricine sa intre la liceu, ci numai cei mai buni elevi. Nu oricine sa intre la facultate, ci numai crema fiecarei generatii care termina liceul. Nu s-a dorit acest lucru. Si nu putine au fost vocile, chiar din sistemul de invatamant, care n-au dorit o reforma adevarata. Se vorbea, in anii '90, de rezistenta sistemului la reforma.
Daca nu calitatea a fost dorita, atunci s-a adoptat cantitatea. Adica ce spuneam mai devreme - toti elevii din fiecare generatie care termina gimnaziul sa intre la liceu. Si apoi la facultate. Invatamantul si-a deschis usile vraiste, cum se spune. Te poti duce la orice palier al sistemului, si la liceu, si la facultate, si la masterat, si la doctorat, fara sa treci prin niste filtre care sa testeze calitatea fiecarui candidat in parte. Oricine, oriunde.
Sa fie politica aceasta cantitativa o grija a invatamantului pentru copiii patriei?! Toti sa mearga la liceu si la facultate, saracutii! Sa nu se simta dati la o parte. Nici pomeneala de asa ceva. Optiunea cantitativa a fost sustinuta de cu totul alte interese. Strict financiare. Asa s-a creat imensa fabrica de diplome numita invatamantul romanesc. Pentru a fi eficienta, o fabrica are nevoie de materie prima cat mai multa. Si iata ca de materie prima nu duce lipsa invatamantul. Toti cei care termina clasa a opta merg la liceu. S-a creat examenul de Capacitate - apa de ploaie, de care toti treceau, an de an, fara nicio problema. Amintiti-va de cele mai multe judete care in a doua parte a anilor '90, de pilda, raportau cu mandrie procente de promovabilitate de 98%.
Ce inseamna sa ai liceele pline cu elevi? Pai ei sunt clientii a doua industrii care capuseaza de ani de zile invatamantul - industria meditatiilor particulare si industria tipariturilor didactice. Se apreciaza ca cel putin 80% din elevii de liceu merg la meditatii particulare. Vorbeam la un moment dat cu elevi de-a XII-a din Bucuresti care imi spuneau ca ei vin la scoala doar pentru a face prezenta, pentru ca in rest pregatirea de Bac, in ultimul an de liceu, o fac exclusiv in particular, cu profesorii lor. Cat priveste manualele, culegerile, caietele speciale - toate astea costa, nu? Si deloc putin. Dar iata cum cele doua industrii prospera, daca au clienti multi. Orice pedagog adevarat v-ar spune ca lectia nu se invata altfel decat la clasa, de la profesor, in procent de peste 80%. Pentru ce atunci manuale? Pentru binele elevilor?! Sa fim seriosi! Elevii n-au decat un singur lucru de facut, sa-si rupa spinarea carand zilnic ghiozdanul acela plini cu tot felul de carti.
Ei bine, ai populatie numeroasa in licee, atunci vor bate foarte multi tineri la portile facultatilor. Ajungem astfel la cea de-a treia mare industrie, cea a invatamantului universitar, care are la randul ei nevoie de cat mai multa materie prima, pentru a fi profitabila. Asa s-a extins invatamantul universitar la noi, de 22 de ani incoace. Au aparut facultati private cu duiumul, pe langa faptul ca s-au extins si cele de stat, s-au facut filiale in toate colturile tarii, cu invatamant la zi, la distanta, la fara frecventa, la frecventa redusa. Ce mai, invatatura la kilogram! Cu productie anuala de mii de studenti la hectar. Sa-si mai puna cineva problema despre calitatea acestor studenti? Nici pomeneala. Cel mai bun student in facultatile din Romania nu e cel care invata, ci acela care-si plateste taxele la timp!
E mare zarva acum in invatamant, cu siguranta. Se vor face ample sedinte si colocvii. Credeti insa ca plange cineva de mila copiilor picati cu zecile de mii la Bac-ul din acest an? Nu, in mod clar! Marea problema e ca Bac-ul nu mai e apa de ploaie, ca pe vremuri, cand aveam procente de promovabilitate de peste 80%. Care credeti ca este of-ul cel mai mare in invatamant acum? Acela ca se clatina fabrica de diplome. Mai putini absolventi la Bac inseamna mai putini tineri care sa bata de acum incolo la portile facultatilor.
Se cere o reforma radicala in invatamant. Un examen de admitere in liceu care sa separe apele. Nu orice absolvent de gimnaziu sa mai intre la liceu, ci numai aceia care demonstreaza ca au dragoste de carte. Se stie, din experienta de zeci de ani a sistemului educativ, ca din fiecare generatie care termina clasa a opta, la nivel de tara, cel mult jumatate din elevi merita sa mearga la liceu, pentru ca acestora le place cartea. Restul de jumatate ar trebui sa mearga la o scoala de meserii.
Separarea apelor ar fi benefica pentru copii. Nu e o nenorocire ca nu-ti place cartea. De la 14 ani, cand termini clasa a opta, poti merge la o scoala de meserii si acolo sa inveti ceva concret, sa-ti faci o viata, o cariera, sa-ti castigi apoi o paine cinstita. De ce sa mergi la liceu, doar pentru a cotiza la industria manualelor si la cea a meditatiilor particulare? Invatamantul ar trebui sa inceteze sa-si mai bata joc de copiii si tinerii din Romania!